Romania nu s-a bucurat niciodata de un management modern care sa combine principiile de leadership cu cele de administrare moderna a unui sistem. Romania se afla in situatia in care ori alege acest gen de abordare, ori se transforma definitiv in stat exportator de creier si forta de munca, traind din “dividendele” unei mari migratii catre Vest.
Citesc comentariile de pe blog si de pe site: tinerii sunt extrem de dezamagiti de ceea ce se intampla astazi in Romania. Criza economica nu este gestionata si se adanceste, somajul creste, politicienii au devenit un fel lupi care urla in pustiu, relatia dintre stat si societate e dezastruoasa. La 17 sau 18 ani ai nevoie de un mediu, de o societate care sa-ti poata oferi indrumarea si stabilitatea de care ai nevoie.
Trebuie sa incepi viata de adult cu o slujba platita in raport direct cu pregatirea pe care o ai, cei care au deja o slujba trebuie sa aiba posibilitati reale de dezvoltare sociala si profesionala, iar cei care au o cariera in plina formare trebuie sa beneficieze de oportunitati permanente oferite de sistem.
Mereu cand mergeam in Occident auzeam ideea de “societate care te trage dupa ea” care impinge individul sa fie competitiv profesional, oferindu-si siesi, dar si mediului in care lucreaza, tot ce are mai bun. Vedeti, simtiti asta in Romania? Din pacate raspunsul general valabil este “nu”. Romania nu s-a bucurat niciodata de un management modern care sa combine principiile de leadership cu cele de administrare moderna a unui sistem. Romania se afla in situatia in care ori alege acest gen de abordare, ori se transforma definitiv in stat exportator de creier si forta de munca, traind din “dividendele” unei mari migratii catre Vest.
Acest lucru este inacceptabil. Uitati-va cata dorinta exista in jur de a scapa de anchilozarea institutionala, de preceptele invechite care fac inca sa infloreasca tipuri de relatii ce favorizeaza impostura – morala si profesionala, lasand in afara oricarei sperante adevaratele valori. Uitati-va cata nevoie de “aer proaspat” exista in companii, in administratia publica, in agentii si ministere, in politica, in agricultura si in economie, in general, in sanatate. Cate oportunitati ratam!
Acum, acest aer expira nefolosit la potentialul real; se consuma, il risipim sau ni-l cumpara altii pe mai nimic. Vreau sa cream o Romanie in care tinerii sa vada in munca acasa prima optiune. Am mai irosit o generatie: sunt 20 de ani de libertate in care ne-am transformat tinerii in prizonieri ai propriilor idealuri. Trebuie sa-i eliberam.
MIRCEA GEOANĂ
